Brăila - cultură, locuri, tradiţii si obiceiuri străvechi.
La Tanti Elvira


Oraşul interbelic: „La noi la Brăila, la Tanti Elvira..."
   La Arhive, se află singura condică întocmită de poliţiştii de la Moravuri, în anii '30, cu pozele femeilor de moravuri uşoare. „Paşa", „Sonia", „Chiva" sau „Rozmănica" - sunt doar câteva din „numele de scenă" folosite de prostituatele care, în anii 1936-1937, bântuiau prin casele de toleranţă.
   Dacă în 1900 erau circa 100 de prostituate în evidenţele Serviciului Sanitar al Primăriei Brăila, în anii de după Primul Război Mondial puteau fi numărate cu sutele. Cele mai multe dame de consumaţie veneau din Basarabia sau Dobrogea, erau analfabete şi erau folosite de Prefectura Poliţiei ca şi informatoare, spun specialiştii.
   În aceeaşi perioadă  La tanti Elvira, era un renumit loc de desfătare, în care se amestecau toate categoriile sociale, de la domni cu joben şi ofiţeri cu mănuşi albe, până la hamali şi tâlhari - unde tanti Elvira avea de grijă ca clienţii să-şi plătească datoriile, în caz contrar îi aştepta cu ţucalul plin de mizerie, aplicându-le o corecţie.
   Locaţia Coanei Elvira a  avut şi un cântec foarte cunoscut şi în vogă la vremea respectivă, fiind fredonat atât de tineri, cât şi de bătrâni. Cârciuma "La tanti Elvira" era chiar în port şi a fost rasă de pe faţa pământului. Fetele matroanei Elvira nu aveau condicuţă, lucrau "la urgenţă", iar bordelul devenise un cuib al destrăbălării, unde se ascundeau tâlharii Brăilei.
„Majoritatea nu aveau studii, ceea ce reiese şi din registrul Prefecturii Poliţiei Oraşului Brăila, singurul păstrat în instituţia noastră. Exista fotografia fiecărei prostituate, date despre familie şi unde anume se afla în acel moment. Interesant este faptul că erau trecute şi poreclele, precum şi starea sănătăţii fiecăreia".
   Paraschiva Izatov, de exemplu, de 21 de ani, originară din Vâlcov, Tulcea, de naţionalitate rusă, era cunoscută sub porecla de „Paşa". La „profesiune", poliţiştii scriau când „liberă", când „prostituată". Pozele erau cât se poate de „comerciale" şi nici prin gând nu-ţi trecea că fata din fotografie practică „cea mai veche meserie din lume" şi mai e şi analfabetă. Alte „dame" veneau din Cetatea Albă, Tighina, Măcin sau Ismail, din Ialomiţa şi Bucureşti. Prea puţine erau brăilence (din Islaz, de exemplu) sau căsătorite.
   Proprietarii de bordeluri, însă, mai bine zis „proprietarele", închiriau câte o casă, apoi o transformau în bordel şi nu se prea sinchiseau, câtă vreme plăteau impozite şi mergeau, regulat, cu fetele, la medicul oraşului.
   Strada Roşie, Neagră se numesc şi acum aşa. Pe strada Roşie, se spune, erau cele mai urâte femei, motiv pentru care felinarele rămâneau aprinse toată noaptea, iar pe strada Neagră se stingeau repede, "decuseară", fiindcă femeile erau "grase şi roşii în obraji". Liniştea nopţii era spartă doar de "chiotele muşteriilor".

Brăila - cultură, locuri, tradiţii şi obiceiuri străvechi.