Brăila - cultură, locuri, tradiţii si obiceiuri străvechi.
Prezentare municipiul Brăila


Anul atestării documentare
Prima menţiune documentară a judeţului, datează din 1481, când Ştefan cel Mare trimite o scrisoare boierilor mari şi mici, judecilor, judecătorilor şi săracilor „din tot ţinutul Brăilei”; domnul Moldovei întrebuinţează termenul „ţinut”, obişnuit dincolo de Milcov, în locul celui de „judeţ”, din Ţara Românească. Răspunsul la această scrisoare vine din partea tuturor boierilor, cnejilor şi rumânilor „brăileni”, deci din judeţul Brăilei.
Ori de cîte ori Brăila e pomenită în cronicile moldoveneşti sau în documentele muntene cunoscute până acum nu i se dă niciodată numele de cetate. Un document din 30 octombrie 1540 arată limpede că turcii, după ce au ocupat, în acel an, oraşul, au început să construiască o cetate de zid.
 Zidirea cetăţii şi constituirea în jurul ei a raialei duce la luarea în stăpânire de către turci a oraşului dar şi a împrejurimilor.
Oraşul se întindea în stânga cetăţii, cum priveai de pe Dunăre. După părerea lui Langeron era: „mare şi mai bine construit decât celelalte oraşe turceşti”. Se găsesc aici, adaugă el: „o mare mulţime de case spaţioase şi agreabile vederii”. Se mai pot vedea şi astăzi câteva asemenea case, cum e, de pildă, aceea de pe strada Justiţiei (între strada Călăraşi şi faleza Dunării).
Timp de aproape şaizeci de ani, după constituirea raialei Brăilei, judeţul cu acelaşi nume continuă să existe şi să fie menţionat în actele domneşti, în scriptele cancelariei.

Factorul care a contribuit în cel mai înalt grad la dezvoltarea Brăilei, după 1829, a fost libertatea comerţului pe Dunăre şi mare, prevăzută de unul din articolele tratatului de la Adrianopol. Această libertate face ca mărfurile Brăilei şi în primul rând grânele, produsele animaliere, sarea, să poată fi vândute oricui, şi anume acelora care oferă preţurile cele mai bune. De acum se termină monopolul turcesc, obligaţia de a aproviziona Imperiul otoman, în special capitala şi armata lui. Rezultatul acestei mişcări comerciale este dezvoltarea tot mai accentuată a portului şi a oraşului Brăila.
În 1839, oraşul se întinsese dincolo de fostul şanţ al cetăţii.

 

Evoluţie economică şi socială de-a lungul timpului

Perioada care a urmat din secolul al XIX-lea a fost înfloritoare pentru oraă, care cunoaşte multe modificări şi realizări: pavaj şi felinare pe străzi, farmacii, staţie meteo, spital militar, dobândirea statutului de oraş porto-franco în 1836, parcul Belvedere, înfiinţarea unor tipografii, a unei bănci, a unei cazarme şi a unui teatru, deschiderea unei şcoli de fete, a unui gimnaziu şi construirea docurilor, a căilor ferate şi a mai multor fabrici. În 1888 s-a utilizat aici pentru prima dată în ţară betonul armat. În primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul şi becul electric. Se dezvoltă puternic învăţământul şi cultura, sistemul bancar, susţinute de comerţul înfloritor. După ocupaţia din primul război mondial, se pune în 1927 temelia Palatului Agriculturii, iar trei ani mai târziu populaţia aşezării a ajuns la 68.310 locuitori. În această perioadă la Brăila se stabilea preţul cerealelor în Europa, la Bursa Agricolă.
Din vremuri imemoriabile, locuitorii Brăilei s-au ocupat cu agricultura, creşterea animalelor şi pescuitul pe malul vestic al Dunării. Un velier, stema oraşului Brăila, a fost simbolul comerţului, ocupaţia principală a locuitorilor din această zonă.
 În 1836, Brăila a fost declarat port-liber. Aici s-a înfiinţat prima Cameră de Arbitraj Comercial (1836), Bursa de cereale şi bunuri (1882), Curtea Comercială şi Banca Comercială au fost deschise în Brăila. Datorită vieţii economice înfloritoare, Brăila a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale din România. Comerţul înfloritor şi dezvoltarea industriei de-a lungul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, au marcat istoria Brăilei. În 1911, an de maximă activitate comercială comerţul brăilean reprezenta 22% din comerţul românesc şi 20% din import. Această dezvoltare a însemnat: mori cu aburi, fabrică de paste făinoase, şantier naval (1864), fabrică de bere (1872) şi docuri (1883). Prima investiţie străină în Brăila a fost făcută în 1924 - Societatea Franco-Română. După ce, ajungând la apogeu, în 1937 la Brăila are loc al XII-lea Congres general al Uniunii oraşelor din România, între 1941 - 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, importul şi exportul Brăilei au scăzut vertical. În intervalul de până la revoluţia din 1989 s-a pus accent pe industrializarea forţată a economiei brăilene, în cadrul celei româneşti, în general. Pe lângă dezvoltarea întreprinderilor existente s-au pus în funcţiune Combinatul chimic şi cel de celuloză şi hârtie de la Chiscani şi Centrala termică.
După anul 2000 s-au făcut resimţite rezultatele dezvoltării mult prea ambiţioase, nejustificate şi a industriei. Multe din reperele industriale de referinţă şi-au închis total sau parţial porţile. Aceasta a dus la deprecierea, mai accentuată decât la nivel naţional, a nivelului de trai şi al gradului de dezvoltarea al orasului.

Pozitionare pe harta
România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.
Vechea aşezare a Brăilei se află în partea de răsărit a Câmpiei Române, la intersecţia a trei provincii istorice românesti – Ţara Românescă,  Moldova şi Dobrogea – pe Dunărea inferioară, acolo unde aceasta se reuneşte prin cele două braţe ale sale, Dunărea Nouă şi Dunărea Veche.
 Având o terasă şi un chei natural la care se adaugă malul adânc al fluviului din dreptul oraşului, Brăila a fost destinată să fie primul port maritim al Dunării, devenind, la peste 100 de ani de la amenajarea braţului Sulina, ultimul loc de acostare al navelor maritime sosite din orice colţ al lumii.
  Localizarea geografică a Brăilei la stânga Dunării, în singura zonă cladită de natura, dintre gura Ialomiţei şi cea a Siretului, capabilă să poată primi aşezarea unui oraş, se datorează Piscului Brăilei.
În cadrul ţării, municipiul Brăila este situat în partea de est-sud-est a României, aproximativ la intersecţia paralelei de 45º25’ cu meridianul de 27º54’ longitudine estică. Municipiul Brăila este situat în nord-estul Câmpiei Române, în Câmpia Brăilei sau Bărăganul Nordic, pe stânga Dunării – în subsectorul bălţilor, la 20 m altitudine.
În cadrul judeţului Brăila, oraşul ocupă nord-estul judeţului, fiind situat într-o zonă complexă de contact între unităţi fizico-geografice variate: Lunca Dunării, Câmpia Brăilei şi Câmpia Siretului Inferior. Această localizare geografică la contactul dintre lunca şi câmpie , favorizată de condiţiile naturale oferite de luncă şi câmpie, se resimt pregnant în aspectul exterior, structura funcţională şi textura oraşului. Din suprafaţa totală a judeţului Brăila (4724 km2), oraşul Brăila are o suprafaţă de numai 3329 ha.

Numar de locuitori
În cadrul reţelei urbane, oraşul Brăila face parte din categoria municipiilor, oraşe importante cu o populaţie numeroasă, care au un rol însemnat în viaţa economică, politică, socială şi cultural ştiinţifică a ţării. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. Astfel, după numărul de locuitori, oraşul Brăila face parte din categoria oraşelor mari, cu o populaţie de 211.161 locuitori, deţinând în acelaşi timp cea mai mare pondere a populaţiei urbane din judeţul Brăila.

CONDUCEREA MUNICIPIULUI BRĂILA

  •  Primarul Municipiului Braila 
       AUREL GABRIEL SIMIONESCU
  • Viceprimarul Municipiului Braila
        DOINITA CIOCAN
  • Viceprimarul Municipiului Braila
       DANAILA ZAHARIA ALEXANDRU 
  • Secretarul Municipiului  Braila
       MIRCEA FUDULAICHE

 

Brăila - cultură, locuri, tradiţii şi obiceiuri străvechi.