Brăila - cultură, locuri, tradiţii si obiceiuri străvechi.
Parc Grădina Publică


   Gradina Publica Oraş de legendă cu vechime seculară, Brăila are numeroase monumente care îi dau un farmec deosebit, dar şi multe parcuri şi grădini: Parcul Monument, Grădina Mică ( lângă Piaţa Traian), Grădina Mare (publică), Grădina Botanică, etc.
   Grădina Mare sau Grădina Publică se afla în zona dinspre Vadul Schelei şi de-a lungul vremii a fost numită în mai multe feluri: Grădina Paşei, Grădina Belvedere şi mai apoi Grădina Mare. Ea are o suprafaţă de 6 ha pe care s-a adus pământ bun de cultură cu care s-au făcut aleile şi s-au plantat flori şi puieţi.
    Grădina Publică  a devenit un spaţiu caracteristic pentru oraşul european, începând cu secolul al XVIII-lea, când s-a formulat o nouă estetică urbană prin deschiderea spre mediul natural înconjurător şi prin integrarea acestuia în imaginea oraşului. În teoriile româneşti, prezenţa grădinii publice în proiectele urbanistice se constituie ca semn al modernitaţii din secolul al XIX- lea.
    Grădina Publică din Brăila, cunoscută în sec al XIX-lea sub numele de Grădina Împărătească, figurează pe planul Riniev, la 1830, ocupând o suprafaţă de 6 ha, de-a lungul malului înalt al Dunării. Amenajarea şi întreţinerea acestui spaţiu urban a fost o prioritate a edililor. Împrejmuirea, nivelarea terenului, trasarea aleilor, plantarea arborilor (dominau salcâmii şi liliacul), dotarea cu mobilier erau activitaţile curente înscrise în bugetul administraţiei locale.
    Gradina PublicaAu fost construite bufetul, locuinţa grădinarului şi sera, toate fiind pentru prima dată figurate în planul din anul 1867. De abia în ultimul deceniu al secolului au fost definitivate lucrările de modernizare, prin instalarea fântânii arteziene in mijlocul grădinii, la 1892; amenajarea unei grote, completate, în anul 1894 cu două statui, cioban şi ciobaniţă cumpărate de la A. Carrera cu ocazia serbărilor prilejuite de organizarea expoziţiei cooperatorilor; înfiinţarea chioşcului pentru muzică, dotat cu bănci şi pupitre, în anul 1898; împrejmuirea grădinii cu grilaj metalic pe soclu din zidărie de cărămidă, în anul 1893. Pentru majoritatea orăşenilor, Grădina Publică a oferit din momentul inaugurării ei singurul loc de divertisment, prin perspectiva oferită asupra peisajului, prin serbările organizate şi prin programul susţinut de fanfara militară, din mai până în octombrie, joia, duminica şi în zilele de sărbătoare, după-amiaza.
    Gradina PublicaÎn ultimul deceniu al secolului a fost reamenajat bufetul din gradină, format dintr-un corp central din care se deschid simetric două săli spaţioase şi a fost reconstruită casa grădinarului, o clădire cu parter pe un demisol înalt, cu planimetria simetrică, două încăperi de o parte şi de alta a unui coridor, transpusă în compoziţia faţadelor. Efectul decorativ al exteriorului rezultă din zidăria de cărămidă aparentă pe care se detaşează verticalele albe, segmentate, ale ancadramentelor de fereastră şi ale pilaştrilor de colţ. Registrul corespunzător demisolului este străpuns de deschideri uşor arcuite în partea superioară şi prinse într-un parament de bosaje de tip rustică. Desparţit de parter printr-un profil puternic evidenţiat, care îşi stinge forţa în linia orizontală născută din prelungirea pervazului ferestrelor, demisolul are funcţia unui soclu cu rol important în crearea perspectivei asupra clădirii. Ansablamentul preia distribuţia clasică a registrelor, le sugerează formal, dar elementele decorative aparţin altui repertoriu. Console din lemn, amintind clasicele triglife, încadrează panouri de forma metopelor, cu ornament geometric centrat, desfăşurat sub streaşina largă a acoperişului, asemenea butonilor decorativi din monumentele româneşti medievale. Casa grădinarului face parte dintr-o categorie de clădiri construite în jurul anului 1900 (este marcată în planul oraşului din 1897) caracterizate prin intenţia de a depăşi moda eclectismului fără a renunţa la valorile consacrate de clasicism, dar îmbogăţindu-le pe acestea cu elemente locale.
    În anul 1983 s-a hotărât schimbarea funcţiei celor două clădiri, în muzeu. Din anul 1984 ele adăpostesc Expoziţia de Etnografie si Artă Populară a Muzeului Brăilei şi, respectiv, Casa Memorială Panait Istrati.

 

Brăila - cultură, locuri, tradiţii şi obiceiuri străvechi.